STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oase, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintași care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbun (2). – Stră- + moș. Vezi definitia »

SICRIÁȘ, sicriașe, s. n. Diminutiv al lui sicriu. [Pr.: -cri-aș. – Var.: sicriuáș, secriáș s. n.] – Sicriu + suf. -aș. Vezi definitia »

TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș. Vezi definitia »

hégheș (heghéșă), adj. – Care are coarnele întoarse spre spate. Mag. hegyes. În Trans. (Löwe 50; Mîndrescu, Elemente ungurești, 79; Drăganu, Dacor., V, 367). Vezi definitia »

BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș. Vezi definitia »