CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș. Vezi definitia »

șaicáș, șaicáși, s.m. (înv.) luntraș. Vezi definitia »

vaporáș s. n. pl. vaporáșe Vezi definitia »

speriúș s.n. (reg.; în loc. vb.) a avea speriuș = a se teme. Vezi definitia »

FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș. Vezi definitia »