AEROSTÁTICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique. Vezi definitia »

EXLIBRÍSTICĂ s.f. Colecție de ex-libris; studiul ex-librisurilor. [< ex-libris + -istică]. Vezi definitia »

ANLUMINÚRĂ s. f. Pictură de manuscris medieval. – Din fr. enluminure. Vezi definitia »

BOTRIOCEFALÓZĂ s. f. boală parazitară produsă de botricefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. (< fr. bothiocéphalose) Vezi definitia »

cádă (cắzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279). Vezi definitia »