Definita cuvantului contrafort
CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contrafort
ALBERT (Albert-Nyanza), denumirea pînă în 1973 a lacului Mobutu-Sése-Séko. Vezi definitia »
întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpățînat, îndărătnic. Lat. intortum, de la intorquĕre (Pușcariu 888; Tiktin; DAR), cf. întoarce. – Der. întortochia, vb. (a încurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresivă (după Pușcariu 889; Pușcariu, Dacor., VII, 478 și DAR, din lat. *intorticŭlāre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; după Tiktin, mai puțin probabil, de la var. puțin folosită întortoca, prin intermediul prez. întortochez); întortochetură, s. f. (labirint, ocoliș). Vezi definitia »
SEMIDEȘÉRT s. n. regiune de tranziție între stepă (sau savană) și deșert. (< engl. semidesert) Vezi definitia »
cvart, cvárturi, s.n. (înv.) a patra parte dintr-o coală de hârtie; sfert. Vezi definitia »
cetvért, cetvérturi, s.n. (înv.) sfert. Vezi definitia »