CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite. Vezi definitia »

a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă. Vezi definitia »

cronică s. f. sg. (tox.) canabis. Vezi definitia »

plevuínă s.f. (reg.) podul șopronului (pentru nutreț). Vezi definitia »

purtálă s.f. (reg.; în loc. adj.) de purtală = de purtare (obiecte de îmbrăcâminte). Vezi definitia »