RUPTÚRĂ s. f. 1. rupere. 2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state. 3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ. (< fr. rupture) Vezi definitia »

țaparínă, țaparíne, s.f. (reg.) prăjină cu o sfoară de care se leagă 11-12 undițe și o greutate ca să cadă în apă; șir. Vezi definitia »

SUBZÓNĂ s.f. Subdiviziune a unei zone. [Cf. fr. sous-zone, it. sotto zona]. Vezi definitia »

județeásă s.f. (înv.) soția judelui (conducătorului). Vezi definitia »

a-l căuta moartea pe acasă expr. a fi decrepit / ramolit. Vezi definitia »