Definita cuvantului tarabă
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu tarabă
MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eșarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla) Vezi definitia »
VIÓLĂ2 s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola] Vezi definitia »
ETERODÍNĂ s.f. v. heterodină Vezi definitia »
TILÓZĂ s.f. (Chim.) Metilceluloză. [Et. incertă]. Vezi definitia »
MINERÍȚĂ, minerițe, s. f. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1). – Miner + suf. -iță. Vezi definitia »