Definita cuvantului tarabă
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu tarabă
FUSTANÉLĂ, fustanele, s. f. Fustă alba scurtă, largă și plisată sau creață, care face parte din costumul național al grecilor și al albanezilor. – Din ngr. fustanélla. Vezi definitia »
LEXICOTÉCĂ, lexicoteci, s. f. (Rar) Colecție de dicționare. – Din germ. Lexikotek. Vezi definitia »
GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique]. Vezi definitia »
CRISOIDÍNĂ s.f. Colorant bazic galben, preparat plecând de la anilină, care se folosește pentru colorarea pieilor și a hârtiei, precum și în fotografie pentru impregnarea gelatinei în scopul opacizării emulsiei fotosensibile. [Pron. so-i-. / < germ. Chrysoidin]. Vezi definitia »
FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală. Vezi definitia »