ciorciolí, ciorciolésc, vb. IV (reg.) a mânji, a murdări; a tăvăli prin noroi. Vezi definitia »

TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli) Vezi definitia »

DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală) Vezi definitia »

a o beli expr. (vulg.) v. a da de necaz. Vezi definitia »

rízibli s.m. pl. (reg.) coacăze; agrișă. Vezi definitia »