șárlă, șárle, s.f. (reg. și fam.) 1. javră, potaie. 2. mârțoagă. 3. persoană leneșă, flecară, neserioasă. 4. (art.) numele unei hore; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

să conj. – 1. (Înv.) Dacă (funcție condițională); să ești tu (Coresi). – 2. Pentru a (indică finalitatea) unde-i mîța, să ne vadă? (Alecsandri). – 3. Semn al conjunctivului. – Mr., megl. să, si, istr. se. Lat. sῑ (Pușcariu 1491; Tiktin; V. Grecu, Arhivele Olteniei, IV, 18). Cu al doilea sens, se poate substitui prin ca să. Funcția condițională a dispărut în sec. XVII. Cf. săva. Vezi definitia »

DISCOMICÓZĂ s.f. Boală caracterizată prin numeroase abcese cronice și provocată de discomicete. [< fr. discomycose]. Vezi definitia »

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute. Vezi definitia »

ETÁLĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale]. Vezi definitia »