FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore. Vezi definitia »

ÎNFIERBÂNTĂTÓR, -OÁRE, înfierbântători, -oare, adj. Care înfierbântă. – Înfierbânta + suf. -ător. Vezi definitia »

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor. Vezi definitia »

ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. Vezi definitia »

ROȘIÓR, -OÁRĂ, roșiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui roșu. ◊ Pere roșioare = soi de pere care se păstrează bine toată iarna. Prune roșioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică, puțin răspândit în cultură. 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari, cu ochii și cu înotătoarele roșietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române; (și la sg.) ostaș din acest corp de cavalerie. [Pr.: -și-or] – Roșu + suf. -ior. Vezi definitia »