HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice. 2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din fr. hypertonie. Vezi definitia »

CEREBROPATÍE s. f. maladie a creierului. (< fr. cérébropathie) Vezi definitia »

POLIOPÍE s. f. tulburare a vederii constând în perceperea multiplicată a unui obiect; vedere multiplă; poliopsie. (< fr. polyopie) Vezi definitia »

INTEMPERÍE s.f. (mai ales la pl.) Schimbare nefavorabilă a stării atmosferice; vreme rea. [Gen. -iei / < fr. intempérie, cf. lat. intemperies]. Vezi definitia »

PRONÚNȚIE s.f. Pronunțare; rostire. [Gen. -iei. / după fr. prononciation]. Vezi definitia »