Definita cuvantului convorbire
CONVORBÍRE s.f. Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu convorbire
INDÚCERE, induceri, s. f. Acțiunea de a induce și rezultatul ei. – V. induce. Vezi definitia »
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla. Vezi definitia »
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a asemui; asemănare. Vezi definitia »
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. Vezi definitia »
(despre astri) care nu apune niciodata Vezi definitia »