OBTURÁȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio) Vezi definitia »

ELECTROMERÍE s. f. izomerie prezentată de doi compuși chimici care diferă numai prin distribuția electronilor. (< fr. électrométrie) Vezi definitia »

PALPÁȚIE s. f. palpare. (< fr. palpation, lat. palpatio) Vezi definitia »

UROBILINURÍE s.f. Prezența urobilinei în urină. [Gen. -iei. / < fr. urobilinurie]. Vezi definitia »

SIMBOLOGÍE s. f. Domeniu care studiază și explică simbolurile. – Din engl. symbology. Vezi definitia »