VASODILATÁȚIE s. f. dilatare a vaselor sangvine, provocată de relaxarea musculaturii vasculare; vasodilatare. (< fr. vaso-dilatation) Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procesele chimice care se petrec în această materie. [Pr.: bi-o-] – După fr. biochimie. Vezi definitia »

TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia) Vezi definitia »

IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation]. Vezi definitia »

MIELOGRAFÍE, mielografii, s. f. (Med.) Metodă de investigație radiologică a canalului medular și a formațiilor celulare din măduva formatoare de sânge. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myélographie. Vezi definitia »