GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș². 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač. Vezi definitia »

SUGÁCI, -CE, sugaci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care se hrănește sugând, care nu a depășit vârsta alimentării cu laptele mamei; sugar, sugător. – Suge + suf. -aci. Vezi definitia »

suhăcí, suhăcésc, vb. IV (reg.) 1. a face găuri cu suhacul (sulacul, sula). 2. (despre pipă) a destupa. Vezi definitia »

ací, adv. – 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. ația, istr. ți(a). Lat. *eccum hῐc (Pușcariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Pușcariu 13 propune *eccum hicce; însă poate fi unul din multele rezultate ale întîlnirii lui aci cu aici. – Der. aciași, adv. (înv., în același loc; în același timp), cu -și, cf. același. Vezi definitia »

nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc. Vezi definitia »