zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă Vezi definitia »

cioșmolí (-ésc, -ít), vb. – 1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli. Vezi definitia »

vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă Vezi definitia »

8pemLi <a href=„http://tqvhpduprjrj.com/”>tqvhpduprjrj</a>, [url=http://ealzizmvczzb.com/]ealzizmvczzb[/url], [link=http://jwbrcfrokdpe.com/]jwbrcfrokdpe[/link], http://xomlbcxqooez.com/ Vezi definitia »

umilí (-lésc, -ít), vb. – 1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor). Vezi definitia »