FORMULARÍSTICĂ s.f. Arta întocmirii de formulare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură. Vezi definitia »

TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere). Vezi definitia »

PIROPLASMÓZĂ, piroplasmoze, s. f. Nume generic dat unui grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziți monocelulari care pătrund în sânge, distrugând globulele roșii și producând febră mare. – Din fr. piroplasmose. Vezi definitia »

ZĂHÁTĂ, zăháte, s. f. (Mold.) Gard, îngrăditură din bețe împletite cu nuiele și paie. (din ucr. zahata, zagata) Vezi definitia »