OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”. Vezi definitia »

scurtác, -ă, adj. (reg.) cam scurt, relativ scurt. Vezi definitia »

capác (capáce), s. n. – 1. Acoperitoare. – 2. Porțiune triunghiulară pe care o formau odinioară partea din față a pantalonilor. – 3. Cerc, piruetă făcută de zmeu. – 4. Pulpă de vită sau berbec. – 5. Coș de pescar. – Mr. căpache, megl. capac. Tc. kapak (Roesler 595; Șeineanu, II, 86; Meyer 173; Lokotsch 1061; Ronzevalle 131); cf. ngr. ϰαπάϰι, alb., bg., sb. pol. kapak. Vezi definitia »

BUDÁC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak. Vezi definitia »

tocmác (-ci), s. m. – Mai, ciocan de lemn mai ales al plăpumarilor. – Var. tocmag. Tc. tokmak (Tiktin). În Mold. Vezi definitia »