Definita cuvantului capac
capác (capáce), s. n. – 1. Acoperitoare. – 2. Porțiune triunghiulară pe care o formau odinioară partea din față a pantalonilor. – 3. Cerc, piruetă făcută de zmeu. – 4. Pulpă de vită sau berbec. – 5. Coș de pescar. – Mr. căpache, megl. capac. Tc. kapak (Roesler 595; Șeineanu, II, 86; Meyer 173; Lokotsch 1061; Ronzevalle 131); cf. ngr. ϰαπάϰι, alb., bg., sb. pol. kapak.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capac
TUMBÁC s.n. v. tombac. Vezi definitia »
JAC2, jacuri, s. n. v. jaf. Vezi definitia »
SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque. Vezi definitia »
pârjác, pârjáci, s.m. (reg.) om sau animal nedezvoltat de ajuns, impotent. Vezi definitia »
capac, capace s. n. 1. palmă dată cuiva peste ureche. 2. (la baschet) blocare cu palma a orificiului coșului pentru a împiedica intrarea mingii. 3. (cart.) cartea sau cărțile de deasupra dintr-un pachet de cărți amestecate. 4. (la pl.) joc practicat în anii 1950-70 de copiii bucureșteni, în recuzita căruia intrau capace de bere turtite prin batere cu ciocanul și o bucată de plumb rotundă și plată. Vezi definitia »