ELASMOTÉRIU s. m. rinocer uriaș din cuaternar, cu o protuberanță mare pe frunte și una pe oasele nazale. (< elasmo- + -teriu) Vezi definitia »

LÂNCEZÍU, -ÍE, lâncezii, adj. (Rar) Lânced. – Din lânced + suf. -iu. Vezi definitia »

ciceaclíu, -ie, adj. (înv.) împodobit cu flori. Vezi definitia »

calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »

INTERNÓDIU s.n. v. internod. Vezi definitia »