IMBRICÁȚIE, imbricații, s. f. Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. – Din fr. imbrication. Vezi definitia »

ATRIBÚȚIE s.f. Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. [Gen. -iei, var. atribuțiune s.f. / cf. fr. attribution, lat. attributio]. Vezi definitia »

CALCINÁȚIE, calcinații, s. f. Calcinare. – Din fr. calcination. Vezi definitia »

INCHIZÍȚIE s. f. instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor. ◊ (fig.) anchetă arbitrară, severă. (< fr. inquisition, lat. inquisitio) Vezi definitia »

PARAFRENÍE s.f. (Med.) Boală psihică prezentând simptome caracteristice paranoiei și schizofreniei. [Gen. -iei. / < fr. paraphrénie, cf. gr. para – lângă, phren – minte]. Vezi definitia »