HOMEOSTÁZĂ, homeostaze, s. f. Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele³ mediului intern; homeostazie. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostase. Vezi definitia »

TIROXÍNĂ s.f. Hormon bogat în iod care se găsește în tiroidă. [< fr. thyroxine]. Vezi definitia »

TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec. Vezi definitia »

METAÉTICĂ s. f. disciplină având ca domeniu de referință problematica vieții și conștiinței morale a oamenilor. (< meta- + etică) Vezi definitia »

BÓLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa. Vezi definitia »