MĂJÁR, măjari, s. m. (înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar. Vezi definitia »

AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas în care se ține agheasma. 2. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. – Ngr. aghiasmatarion. Vezi definitia »

PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. Vezi definitia »

ANUCLEÁR, -Ă adj. (despre eritrocite) fără nucleu. (< engl. anuclear) Vezi definitia »

PULMONÁR, -Ă adj. referitor la plămâni. (< fr. pulmonaire, lat. pulmonarius) Vezi definitia »