CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar. Vezi definitia »

spinărár, spinăráre, s.n. (înv.) curea de la ham, așezată pe spinarea cailor. Vezi definitia »

SUICIDÁR, -Ă (LIVR.) I. adj. referitor la sinucidere. II. adj., s. m. f. (cel) care are tendințe de sinucidere. (< fr. suicidaire) Vezi definitia »

BEZOÁR¹ s. m. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. (< engl. bezoar) Vezi definitia »

pângár, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) rușine, dezonoare. Vezi definitia »