MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

PEDONOSOLOGÍE s. f. studiu al bolilor caracteristice copilăriei. (< fr. pédonosologie) Vezi definitia »

BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie. Vezi definitia »

FRENOLOGÍE s. f. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. (< fr. phrénologie) Vezi definitia »

RÖNTGENTERAPÍE / ROENTGENTERAPÍE s. f. tratament cu raze röntgen. (< fr. röntgenthérapie) Vezi definitia »