Definita cuvantului cociorbă
cociórbă (cociórvă) s.f. (reg.) 1. unealtă cu cârlig cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptor. 2. unealtă de pescuit asemănătoare celei cu care scoate jarul din cuptor. 3. unealtă de zidărie (lopată) de forma cociorvei, cu care se amestecă varul și nisipul. 4. numele unei constelații, formată din trei stele în triunghi. 5. colibă, casă cu ogradă, curte. 6. (fam.) bătaie, trânteală.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu cociorbă
ACIDÓZĂ s.f. (Med.) Creștere a acidității sângelui în urma unor tulburări funcționale în organism. [< fr. acidose]. Vezi definitia »
cúrvă (cúrve), s. f.1. Prostituată, tîrfă. – 2. Pasăre acvatică (Larus leucocephalus). – Mr. curvă. Sl. kurŭva (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Cihac, II, 88; Berneker 651); cf. ngr. ϰούρβα, bg., sb., rus., alb., mag. kurva.Der. curvar, adj. (libertin, afemeiat, desfrînat); curvoi (var. curvaș, curvăroș, curvăreț, curvarnic), adj. (libertin), formă înv.; curviștină (var. curvulice, curvuleasă), s. f. (prostituată); curvesc, adj. (de curvă); curvește, adv. (ca prostituatele); curvișag (var. curvușag), s. n.; curvime, s. f. (curvie); curvări, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvăresc, adj. (de curvă); curvărit (var. curvărie), s. f. (curvie); curvărăsie, s. f. (curvie), rezultat din încrucișarea cu carvarasa; curvărăsi, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvi, vb. (a duce o viață destrăbălată; în vechiul drept canonic, a fornica); curvie, s. f. (viață destrăbălată; prostituție; împreunare trupească; în general, păcat trupesc, adulter, incest). Vezi definitia »
netocmeálă, netocméli, s.f. (înv.) lipsă de înțelegere; neînțelegere, disensiune, dezacord, ceartă, vrajbă, discordie. Vezi definitia »
ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. -ătură. Vezi definitia »
PALÉSTRĂ s.f. (La vechii greci și la romani) Loc special amenajat pentru exerciții de gimnastică, lupte etc. ♦ Școală ateniană de educație fizică, urmată de băieți între 13 și 15 ani după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. [Cf. lat. palaestra, gr. palaistra < pale – luptă]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z