CONSÍLIU s.n. 1. Sfat, povață, sfătuire. 2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care funcționează pe lângă o instituție, o organizație etc. ♦ Ședință în care se reunesc pentru discuții membrii unui astfel de organ. ◊ Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; ◊ consiliu de securitate = organ al O.N.U. care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea; consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. [Pron. -liu, pl. -ii, -uri. / < lat. consilium, cf. fr. conseil]. Vezi definitia »

PELERINÁGIU s.n. v. pelerinaj. Vezi definitia »

ANDROGÓNIU s. n. stadiu inițial în formarea celulelor spermatice, la plante. (< fr., lat. androgonium) Vezi definitia »

DEMÍU s.n. Haină mai ușoară decât paltonul și mai groasă decât pardesiul. [Pron. -miu, pl. -uri. / după fr. demi-saison]. Vezi definitia »

VÍCIU, vicii, s. n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víțiu s. n.] – Din fr. vice, lat. vitium. Vezi definitia »