GAZOGÉN, -Ă adj. Care emană, care produce gaze. // s.n. Aparat care transformă un combustibil solid în combustibil gazos. [< fr. gazogène, cf. fr. gaz, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a unei mașini agricole cu tracțiune animală, care asigură stabilitatea și direcția mașinii în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. Vezi definitia »

EN-/EM- pref. „în, înăuntru”. (< fr. en-, em-, cf. gr. en) Vezi definitia »

aborigén, -ă adj., s.m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines) Vezi definitia »

GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ◊ stil personal, manieră de a compune. 3. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume inanimate, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasă de obiecte care au note esențiale comune, cuprinzând cel puțin două specii. (< lat. genus) Vezi definitia »