STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum. Vezi definitia »

MARSÚPIU s. n. 1. pungă abdominală a femelei marsupialelor. 2. (bot.) organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele. 3. cavitate incubatoare la nevertebrate. (< fr., lat. marsupium) Vezi definitia »

zoralíu (înv., rar) adj. m., f. zoralíe; pl. m. și f. zoralíi Vezi definitia »

ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice]. Vezi definitia »

MICROINTERVÍU, microinterviuri, s. n. Interviu scurt și concis; miniinterviu. [Pr.: -cro-in-] – Micro¹ + interviu. Vezi definitia »