Definita cuvantului ajunge
ajúnge (ajúng, ajúns), vb. – 1. (Refl.) A coincide, a avea aceleași păreri. – 2. A întîlni, venind din urmă (sens spațial). – 3. A atinge o limită în timp (sens temporal). – 4. A atinge un punct determinat. – 5. A deveni, a ajunge. – 6. A deveni ceva, sau cineva. – 7. A fi de-ajuns, suficient. – 8. (Refl.) A se mulțumi cu ceva, a se descurca. – 9. (Refl.) A se pune la zi. – Mr. ağung (ağumsu, ağunită), megl. jung (jungiri). Lat. adiūngĕre (Pușcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR); cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, ([adjoindre), sp. (adjungir). – Der. ajungător, adj. (suficient, destul); ajuns, adj. (care s-a îmbogățit, bogat); ajuns, s. n. (ajungere; suficiență); neajuns, s. n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ajunge
SPORÁNGE, sporangi, s. m. Organ în formă de săculeț în care se dezvoltă sporii1 la plantele criptogame. – Din fr. sporange. Vezi definitia »
BRUGGE [brügə] (valon BRUGES [brüj]), oraș în NV Belgiei, port pe canalul Gand-Ostende; 220 mii loc. (1987, cu suburbiile). Constr. navale, echipament electronic, produse alim., dantele, încălț. Monumente: biserica Nôtre Dame, halele (sec. 13-15), primăria (sec. 14-15), Palatul de Justiție (sec. 18). Muzee. Menționat în sec. 7. Vezi definitia »
a strânge (pe cineva) în clește / în balamale expr. v. a strânge cu ușa. Vezi definitia »
înfíge (înfíg, înfípt), vb. – 1. A împlînta, a vîrî. – 2. A fixa. – 3. A străpunge, a traversa. – 4. (Refl.) A se amesteca, a se băga, a se interpune. – Mr. (n)hig, hipșu, (n)hiptă, (n)hidzire. Lat. infῑgĕre (Pușcariu 841; Candrea-Dens., 780; REW 4402; DAR), cf. it. (in)figere. Part. înfipt (lat. *infictum, în loc de infixum, prin analogie cu vb. ca dicere sau facere) a produs var. înfipta, vb. (rar, Mold., a înfige, a împlînta, a străpunge). – Der. înfipt, adj. (fixat, împlîntat; băgăreț, nerușinat); înfigăreț, adj. (băgăcios, inoportun). Vezi definitia »
hodroáge s.f. pl. (reg.) cizme vechi și prea mari pentru un picior mic; șotoroage, șotroage, târâitoare. Vezi definitia »