BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée. Vezi definitia »

METELÉU, metelei, s. m. (Reg.) 1. Prost, nătâng, nătărău. 2. Mâncău. Vezi definitia »

ieréu, ieréi, s.m. (înv.) preot. Vezi definitia »

CUPÉU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé]. Vezi definitia »

PUSÉU s. n. 1. manifestare bruscă, violentă a unei stări patologice, acces al unei boli. 2. (fig.) creștere subită, izbucnire, elan. (< fr. poussée) Vezi definitia »