Definita cuvantului constrânge
CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu constrânge
a-și trage (ceva) expr. a(-și) procura (ceva), a-și face rost (de ceva). Vezi definitia »
FARÍNGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx) Vezi definitia »
evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.) Vezi definitia »
DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf.s. -usei, part. -us. / < it. distrugere]. Vezi definitia »
DECÚRGE vb. III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfășura. [P.i. decúrg. / < de- + curge, după fr. découler, it. decorrere]. Vezi definitia »