văjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate). Vezi definitia »

prăjí (prăjésc, prăjít), vb. – 1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. – Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală). Vezi definitia »

OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. Vezi definitia »

TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti. Vezi definitia »

prují², prujésc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci. Vezi definitia »