pandúr (pandúri), s. m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar. Vezi definitia »

santúr s.n. (înv.) instrument muzical asemănător cu harpa. Vezi definitia »

CÁNGUR s.m. Mamifer marsupial din Australia, a cărui femelă își poartă puii într-un fel de pungă sub pântece. [< fr. kangourou, cf. engl. kangaroo < cuv. australian]. Vezi definitia »

TERMOBÚR s. n. instrument de forat ghețarii. (< rus. termobur) Vezi definitia »

RASEUR [-SÖR] s.m. animal reproducător ai cărui descendenți prezintă caracterele rasei. (< fr. raceur) Vezi definitia »