Definita cuvantului pandur
pandúr (pandúri), s. m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pandur
GAFEUR s.m. Cel care face gafe. [Pron. ga-för. / < fr. gaffeur]. Vezi definitia »
sáur2, sáuri, s.m. (reg.) balaur. Vezi definitia »
bulgúr (-ruri), s. n. – 1. Grîu măcinat mare. – 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur. Tc. bulgur „griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg. bulgur, sb. bungur. Pușcariu 234 îl deriva de la lat. *bulgulus, opinie la care a renunțat în DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382. Vezi definitia »
a se trage pe cur / pe buci expr. (vulg.) a se sustrage (de la ceva), a trage chiulul. Vezi definitia »
ABAJÚR s.n. Parte a lămpii care acoperă becul pentru a feri ochii de lumina prea puternică sau pentru a îndrepta lumina într-o anumită direcție. Abajurul poate fi din metal, sticlă, carton sau stofă. Vezi definitia »