Definita cuvantului conăcar
conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu conăcar
BICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire) Vezi definitia »
VITULÁR, -Ă adj. (Vet.) Febră vitulară = boală care se ivește uneori la vaci imediat după fătare. [< fr. vitulaire, cf. lat. vitulus – vițel]. Vezi definitia »
TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă]. Vezi definitia »
șindrár, șindráre, s.n. (reg.) acoperiș din șindrilă. Vezi definitia »
MONOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ochi. [< fr. monoculaire, cf. gr. monos – unic, lat. oculus – ochi]. Vezi definitia »