caragáță (caragáțe), s. f. – Coțofană. Var. caragace. – Mr. caracacsă, megl. căcărască. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasăre”, poate contaminat cu tc. kargaça „cioară”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaška. Din tc., după Șeineanu, II, 87. Nu este clară legătura acestui cuvînt cu chirighiță, s. f., numele altei păsări (Sterna hirundo); aceasta din urmă ar putea fi mai curînd identificată cu chirță, s. f. (specie de pasăre cu ciocul negru și aripi rotunjite), pe care DAR îl derivă de la mag. kirics. Vezi definitia »

văiúgă (-gi), s. f. – (Banat) Chirpici, cărămidă uscată la aer. Sb. valjak (Candrea). Vezi definitia »

FORÉZĂ s.f. Mașină de forat. [< fr. foreuse]. Vezi definitia »

UREOPOIÉZĂ s. f. formarea de uree în organism. (< fr. uréopoïèse) Vezi definitia »

UMBELÚLĂ s. f. umbelă secundară care intră în alcătuirea unei umbele compuse. (< fr. ombellule) Vezi definitia »