Definita cuvantului caragață
caragáță (caragáțe), s. f. – Coțofană. Var. caragace. – Mr. caracacsă, megl. căcărască. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasăre”, poate contaminat cu tc. kargaça „cioară”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaška. Din tc., după Șeineanu, II, 87. Nu este clară legătura acestui cuvînt cu chirighiță, s. f., numele altei păsări (Sterna hirundo); aceasta din urmă ar putea fi mai curînd identificată cu chirță, s. f. (specie de pasăre cu ciocul negru și aripi rotunjite), pe care DAR îl derivă de la mag. kirics.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caragață
CAPELA SIXTINĂ, capela a Vaticanului, construită la Roma (1473), în timpul papei Sixtus IV, decorată cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio și, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creația lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”). Vezi definitia »
tulitúră s.f. (reg.) coborârea oilor de la munte la șes. Vezi definitia »
DIAFTORÉZĂ s. f. proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor; retromorfism. (< fr. diaphtorèse) Vezi definitia »
FOTOSCULPTÚRĂ s.f. Tehnică de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe părți conturul corpului care urmează a fi sculptat și reproducându-se mecanic acest contur în material plastic. [< fr. photosculpture]. Vezi definitia »
HÚLĂ s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle]. Vezi definitia »