ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis. Vezi definitia »

ACROMATOPSÍE s. f. Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge toate culorile sau numai o parte din ele. – Din fr. achromatopsie. Vezi definitia »

SPLENOPEXÍE s.f. Fixarea chirurgicală a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénopexie, cf. gr. splen – splină, pexis – fixare]. Vezi definitia »

PULPECTOMÍE s. f. extirpare totală a țesuturilor pulpare ale unui dinte. (< fr. pulpectomie) Vezi definitia »

CAPTÁȚIE s. f. 1. captare. 2. uneltire cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. (< fr. captation, lat. captatio) Vezi definitia »