Definita cuvantului critic
CRÍTIC, -Ă adj. 1. De critică, privitor la critică. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care folosește critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ◊ (Fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă. // s.m. Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează și apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului și pentru a da artei o anumită orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu critic
samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic. Vezi definitia »
LOGOGRÍFIC, -Ă, logogrifici, -ce, adj. Care se referă la logogrif; p. ext. scris ilizibil. – Logogrif + suf. -ic. Vezi definitia »
ZÍLNIC, -Ă, zilnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De fiecare zi, cotidian; p. ext. obișnuit, banal. ◊ Pâine zilnică = hrană, existență de toate zilele. – Zi + suf. -nic. Vezi definitia »
INTERBÉLIC, -Ă adj. Dintre două războaie; (spec.) dintre cele două războaie mondiale. [Cf. lat. inter – între, bellum – război]. Vezi definitia »
IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique]. Vezi definitia »