INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente. Vezi definitia »

CAZARMAMÉNT s.n. Ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare. [Cf. fr. casernement]. Vezi definitia »

TRANSPERÁNT s.n. Stor, jaluzea. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. transparent]. Vezi definitia »

COFERMÉNT s.m. Coenzimă. [< fr. coferment]. Vezi definitia »

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. Vezi definitia »