NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium. Vezi definitia »

CONSÓRȚIU, consorții, s. n. Formă a monopolurilor capitaliste constând din înțelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare amploare. – Din lat., fr. consortium, germ. Konsortium. Vezi definitia »

RUGINÍU, -ÍE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu. Vezi definitia »

ULTRÁGIU s. n. v. ultraj. Vezi definitia »

PARADÉNȚIU s.n. v. parodonțiu. Vezi definitia »