léciu s. m. – (Sens adverbial) Șiroind, ud leoarcă. Mag. locs „mlaștină” (Cihac, II, 511); după Drăganu, Dacor., IV, 1553 și DAR, din mag. lecs „zeamă lungă”. – Der. leciui (var. leciuri, liciuri), vb. (a plescăi; a sorbi zgomotos). Vezi definitia »

PREJUDÍCIU s. n. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. ◊ știrbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. préjudice, lat. praeiudicium) Vezi definitia »

SAEGÍU s. m. v. saigiu. Vezi definitia »

țambalagiu, țambalagii s. m. informator, denunțător, delator. Vezi definitia »

PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure]. Vezi definitia »