FUȘERÍ, fușeresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. – Cf. fușalău. Vezi definitia »

strântorí, strântorésc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi. Vezi definitia »

încărí (încărésc, încărít), vb. refl. – A se încălzi. Lat. incălescĕre, trecut la *incalire, ca toate vb. incoative (Tiktin; Candrea-Dens., 840; DAR). Înv. Vezi definitia »

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec. Vezi definitia »

Nori care îmbracă vârfurile izolate, dominante în zonă, ca o caciulă, prevestind timp ploios. (http://www.alpinet.org/main/articole/show_ro_id₃₇₁_pid₁₀₃₇.html) Vezi definitia »