OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus]. Vezi definitia »

HISTEROCÉL s. n. hernie a uterului. (< fr. hystérocèle) Vezi definitia »

PODURÉL, podurele, s. n. (Rar) Podeț. – Pod + suf. -urel. Vezi definitia »

VINDERÉL, vinderei, s. m. (Ornit.; reg.) Vindereu. – Vinder[eu] + suf. -el. Vezi definitia »

ERIZIPÉL s. n. dermatită infecțioasă, datorată unui streptococ, manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră. (< fr. érysipèle) Vezi definitia »