Definita cuvantului oreion
OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oreion
PARDÓN interj. (În formule de adresare) Iartă-mă; vă rog să mă iertați. ♦ Ba nu, nu este așa; nu. // s.n. 1. Iertare, scuză. 2. (Fam.) Șezut, dos. [< fr. pardon]. Vezi definitia »
BABELON, Ernest (1854-1924), arheolog și numismat francez. Prof. la Collège de France. Specialist în numismatica greco-romană („Descriere istorică și cronologică a monedelor din timpul republicii romane”, „Tratat de numismatică greacă și romană”). M. de onoare al Acad. Române (1914). Vezi definitia »
ghidon, ghidoane s. n. cap, țeastă. Vezi definitia »
PATRÓN s.n. 1. Cartuș. 2. (Rar) Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. 3. Bușon (2). [< fr. patron]. Vezi definitia »
indicțión (-oáne), s. n. – 1. Convocare (bisericească). – 2. Perioadă de 15 ani. Gr. ίνδιϰτιών. Sec. XVII. Vezi definitia »