PRIMÁR, -Ă I. adj. 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< lat. primarius, fr. primaire) Vezi definitia »

pănár, pănári, s.m. (reg.) 1. salcâm, mălin. 2. liliac (floare, plantă). Vezi definitia »

CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario]. Vezi definitia »

PATRILINIÁR, -Ă adj. (despre sistemul de filiație și de organizare socială) în linie paternă. (< fr. patrilinéaire) Vezi definitia »

vătrár (reg.) (vă-trar) s. n., pl. vătráre Vezi definitia »