GREBĂNÁR, grebănare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabănul calului. V. gâtar. – Greabăn + suf. -ar. Vezi definitia »

POLÁR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan. 4. (Fil.) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [Cf. fr. polaire]. Vezi definitia »

butnár (butnári), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar). Vezi definitia »

FAIANȚÁR, faianțar, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. Vezi definitia »

ABECEDAR, -re s.n. Manual elementar pentru învă area scrisului si cititului. Din abc (pronun at abecé), de unde var. ortografică ABCdar. -Din fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII) Vezi definitia »