SURPÚȘ, surpușuri, s. n. (Reg.) Surpătură (2). – Din surpa + suf. -uș. Vezi definitia »

CĂLȚUNÁȘ² s. m. v. colțunaș. Vezi definitia »

pliescíș adv. (reg.) pe ascuns, fără să fie văzut. Vezi definitia »

preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

gălătúș s.n. (reg.) 1. boț de mâncare. 2. lovitură la ceafă, ca să poată înghiți. 3. cremene, cuarț. 4. retezătură de copaci. Vezi definitia »